top of page
  • Poza scriitoruluiFlorentin Filipoiu

Taxele judiciare de timbru în materia exproprierii – cererea de obligare la plata dobânzii

Actualizată în: 20 apr. 2020


Instante| Instana de judecata

Pe scurt, în materia exproprierii reglementate de Legea nr. 255/2010, cererile formulate de expropriat prin care se solicită obligarea expropriatorului la plata dobânzii, ca urmare a achitării cu întârziere a despăgubirii la care era îndreptățit expropriatul, sunt scutite de taxa judiciară de timbru, intrând sub incidența art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010. Acest lucru l-am susținut în două cauze recente în care Tribunalul București a confirmat această interpretare, așa cum se va arăta mai jos.

 

În cazul exproprierilor reglementate de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, relevante în privința taxei judiciare de timbru sunt dispozițiile art. 23 alin. 1 din această lege. Astfel, dispozițiile în cauză stabilesc faptul că cererile formulate pentru stabilirea dreptului pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru:

Art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010: „Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun”.

Dispoziția citată este suficient de predictibilă în privința cererilor care sunt formulate de expropriat pentru stabilirea dreptului la despăgubirea dreaptă pentru expropriere și a cuantumului acesteia. Totuși, textului îi lipește claritate în cazul cererilor care au un alt obiect, dar care derivă tot din procedura exproprierii. Este cazul, spre exemplu, al cererilor care au ca obiect obligarea expropriatorului la plata dobânzilor datorate pentru plata cu întârziere a despăgubirii.


Această situație apare în general în cazul în care expropriatul nu a formulat un capăt de cerere privind obligarea expropriatorului la plata dobânzii legale odată cu cererea privind stabilirea dreptului la despăgubire și a cuantumului acesteia. În această situație, procesul se poate întinde pe o perioadă îndelungată de timp[1], iar expropriatorul să plătească despăgubirea numai după soluționarea definitivă a litigiului. În acest caz, pentru repararea prejudiciului suferit de expropriat de achitarea cu întârziere a despăgubirii, acesta are la îndemână formularea unei noi cereri prin care să solicite obligarea expropriatorului la plata dobânzii datorate.


În situația descrisă mai sus, se pune problema dacă cererea de obligare a expropriatorului la plata dobânzii este scutită de taxa judiciară de timbru sau trebuie timbrată la valoare? Mai exact, trebuie stabilit dacă această cerere se află sub incidența art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 sau sub incidența Ordonanței de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru?


Într-o interpretare, s-ar putea susține că noua cerere a expropriatului trebuie să fie timbrată, la valoare, potrivit dreptului comun, adică potrivit dispozițiilor din O.U.G. nr. 80/2013, deoarece nu ar putea fi circumscrisă art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010. Această teză s-ar putea baza pe o interpretare care să susțină că ipoteza vizată de art. 23 alin. 1 din lege se referă doar la acele cereri pentru stabilirea despăgubirii drepte, la care este îndreptățit expropriatul pentru exproprierea bunurilor sale. Astfel, s-ar putea concluziona că dispoziția în cauză nu are aplicabilitate și în situația unei eventuale cereri îndreptate împotriva expropriatorului care să aibă ca obiect repararea unor prejudicii ce i-au fost cauzate expropriatului de plata cu întârziere a despăgubirii, iar pentru aceste motive, cererea ar trebui timbrată la valoare, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.


Totuși, nu sunt de acord cu această interpretare, dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 trebuie interpretate în sensul în care și cererile prin care se solicită obligarea expropriatorului la plata dobânzii sunt scutite de taxa judiciară de timbru.


De altfel, în două cauze recente în care am susținut că aceste cereri îndreptate împotriva expropriatorului sunt scutite de taxa judiciară de timbru, Tribunalul București a avut aceeași optică. În acest sens, acest tribunal s-a pronunțat, în lunile septembrie și octombrie 2019, în sensul în care cererile având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate de plata cu întârziere a despăgubirii pentru expropriere nu sunt supuse taxei judiciare de timbru.


În prima cauză, Tribunalul București a considerat:

(...) Tribunalul consideră totuși că deși este vorba despre o acțiune în pretenții, aceasta nu poate fi privită separat de litigiul care a avut loc deja. Consideră că cererea derivă totuși din dispozițiile Legii nr. 255/2010, așa încât a considerat că nu se impune timbrajul acestei cereri (...)” – Sentința civilă nr. 2018 din septembrie 2019 a Tribunalului București.

În a doua cauză, Tribunalul București a constatat următoarele:

(...) tribunalul constată că prezenta cerere are ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a despăgubirii cuvenite reclamanților ca urmare a unei exproprieri. Un astfel de petit, deși formulat pe cale principală, derivă dintr-o expropriere și tinde la obținerea unor accesorii raportate la suma principală reprezentată de despăgubiri (...) Pentru aceste argumente, tribunalul apreciază că prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru (...)” - Încheierea de ședință din octombrie 2019 a Tribunalului București.

Consider că soluțiile date de Tribunalul București în aceste cauze sunt în spiritul dispozițiilor legale din materia exproprierii. Astfel, atunci când expropriatul formulează o cerere de obligare a expropriatorului la plata dobânzii pentru achitarea cu întârziere a despăgubirii la care era îndreptățit, această cerere este scutită de taxa judiciară de timbru.

[1] Am întâlnit situații în care de la momentul exproprierii propriu-zise, ca moment al stingerii dreptului de proprietate privată asupra bunurilor ce fac obiectul exproprierii, și până la momentul achitării despăgubirii, să treacă mai bine de 5 ani, acest lucru fiind cauzat de durata îndelungată a procesului.


 

Dacă doriți să fiți la curent cu ultimele articole puteți urmări pagina de facebook sau de linkedin, iar orice întrebări legate de acest subiect le puteți adresa prin secțiunea de contact.



Comments


Aveți o întrebare în legătură cu subiectul din postare sau vreți să aflați mai multe?

Contactați-ne prin intermediul formularului de mai jos.

Vom reveni în scurt timp cu un răspuns la adresa de email indicată.

Vă mulțumim pentru mesaj!

bottom of page